Skip to content

Conferințe

Privind spre viitor, privind în trecut #7
program de conferințe asociat expoziției
24 de argumente. Conexiuni timpurii în neo-avangarda românească 1969-1971

KLARA KEMP-WELCH

luni, 11 noiembrie 2019, 19:00

British Council România, Calea Dorobanți 14, București
acces liber, eveniment în limba engleză

Recompunînd socialul. Reţele în arta experimentală est-europeană

Țesînd împreună o serie de narațiuni minore interconectate cu privire la schimburile existente în Europa de Est, cartea semnată de Klara Kemp-Welch Networking the Bloc: Experimental Art in Eastern Europe 1965-1981 (MIT Press, 2019) pune în discuție ideea că artiștii experimentali din țările-satelit zonei sovietice ar fi acționat într-o izolare totală, identificînd cu precizie dimensiunea de conectivitate care a alimentat practicile artistice respective. Prezentarea explorează modul în care emergența unei zonei internaționale de artă experimentală în anii 1960 și 1970 nu a reprezentat doar o chestiune legată de spiritul vremii, ci și o dezvoltare determinată de artiști, critici, galeriști, editori și chiar de propunerile artistice în sine. Cartografiind o topografie de dialoguri între artiști alternativi din diverse părți ale blocului sovietic, conferința caută să „recompună dimensiunea socială” a relațiilor artistice internaționale în timpul socialismului tîrziu.  

Klara Kemp-Welch
este Conferențiar pe teme de Modernism al secolului 20 la Courtauld Institute of Art în Londra, unde predă cursuri universitare și post-universitare despre Războiul Rece, contra-culturi și artă experimentală în Europa de Est și în America de Sud. Este autoarea cărților Antipolitics in Central European Art 1956-1989 (IB Tauris, Londra, 2014) și Networking the Bloc: Experimental Art in Eastern Europe 1965-1981 (MIT Press, 2019). În prezent este co-editor al publicației A Reader in Central European Modernism 1918-1956 și lucrează la o nouă carte despre mișcarea neîngrădită, artă contemporană, muncă și migrație într-o Europă „cu două viteze”.

Privind spre viitor, privind în trecut #8

IOANA POPESCU

vineri, 15 noiembrie 2019, 18:00

Muzeul Național de Artă al României, Galeria Națională, parter
Calea Victoriei 49-53 București

acces liber, eveniment în limba română

Despre facerea și trecerile lumii
Sîntem conștienți sau nu, viața omului e alcătuită dintr-un șir de treceri. Treceri mari, dintr-o lume într-alta – nașterea, moartea –, treceri dintr-o stare socială într-alta – școala, nunta, meseria –, sau treceri mici, cotidiene – joaca / jocul, somnul / visul. Toate aceste praguri și alegeri sînt materializate simbolic prin gesturi și comportamente colective moștenite. Prescripții și proscripții impuse de mentalitatea colectivă sînt mereu actualizate prin practici rituale, care astăzi persistă uneori doar sub formă de automatisme, fărîme de credințe, superstiții sau pur și simplu ziceri desemantizate.  În ciuda pierderii sensului cunoscut odată, sau poate tocmai prin misterul pe care îl creează această pierdere, vechile practici simbolice au fascinat și fascinează creatorii. Propun o privire mai atentă asupra facerilor și trecerilor din lumea tradițională, în speranța unei mai bune înțelegeri a surselor de inspirație ale acestora.   

Ioana Popescu este etnolog. A studiat Istoria Artei la București și a lucrat ca cercetător la Institutul de Etnografie și Folclor pînă în 1989. Apoi, a făcut parte din echipa care a pus bazele Muzeului Țăranului Român. S-a specializat în Antropologie vizuală, a organizat Arhiva de Imagine a Muzeului și a participat la înființarea revistei de antropologie Martor. A coordonat proiecte culturale internaționale, Stone House și Virtual Childhood Museum. A susținut cursuri de Etnologie și Antropologie vizuală la Universitatea Națională de Arte și la Universitatea București și a publicat studii, articole și volume despre imaginea documentară. Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici, Alumna a Colegiului Noua Europă și Cavaler al Ordinului Meritul Cultural pentru cercetare științifică. Dar, mai ales, e pensionară, ceea ce îi oferă nebănuita satisfacție de a vorbi vrute și nevrute, despre țărănie.