15-22.10.2022
Timișoara
COLLEGIUM: Colective artistice și lucrări din anii ‘90
NEDA KOVINIĆ x The Sadness, ŠKART, 1992–1993
atelier 15–16.10.2022, 10:00-14:00 + 17.10.2022, 17:00-20:00
Lapsus
ANDREA PALAŠTI x Frozen Art, Led Art, 1993–1994
atelier 18–20.10.2022, 17:00-20:00
Minitremu
înscrieri: https://forms.gle/TGc3Sz3F1RLzoR4b8
ARTIST TALK: NEDA KOVINIĆ & ANDREA PALAŠTI
22.10.2022, 16:00
Indecis
IP — Institutul Prezentului organizează un program de rezidențe dedicat cercetării și rediscutării unor lucrări create de la începutul anilor 1990 în România, Serbia și Ungaria, împreună cu contextele acestora, urmărind colectivele artistice (temporare) și inițiativele solitare ca soluții pentru noi gesturi, uneori utopice la vremea lor. Artistele selecționate în 2022 sînt Neda Kovinić, care cercetează lucrarea “The Sadness” a Grupului ŠKART, 1992–1993; și Andrea Palašti, care cercetează lucrarea “Frozen Art” a Grupului Led Art, 1993–1994. Artistele se află în rezidență în Timișoara între 14–23 octombrie și vor susține ateliere și o prezentare. Programul de rezidență este dezvoltat în cadrul proiectului „Uncensored Act” organizat de Institutul Prezentului, parte a programului cultural Timișoara 2023 — Capitală Europeană a Culturii. Parteneri coorganizatori în Timișoara sînt Minitremu, Lapsus, Indecis și The Secret Garden Bookshop.
Atelierele sînt deschise participanților cu vîrste peste 16 ani, elevi, studenți, artiști și profesioniști din domeniul culturali sau public cultural, și vor fi susținute în limba engleză. Participarea este gratuită pe bază de înscriere la https://forms.gle/TGc3Sz3F1RLzoR4b8. Fiecare atelier este deschis unui număr de maximum 10 participanți. Detalii despre conținutul atelierelor și artiste în continuare.
___
NEDA KOVINIĆ x Tristețea, ŠKART, 1992–1993
atelier 15–16.10.2022, 10:00-14:00 + 17.10.2022, 17:00-20:00
Lapsus, Timișoara
Grupul ŠKART („resturi”) și-a făcut apariția cu ocazia expoziției „Privat – Public”, eveniment ce a marcat pătrunderea practicilor artistice critice în spațiul public din Serbia în anii 1990. Grupul ŠKART (format din Dragan Protić și Đorđe Balmazović, și colaboratoarea lor de atunci fotografa Vesna Pavlović) a debutat în 1992 cu acțiunea „Tristețea”, în cadrul căreia artiștii s-au deplasat în diverse locuri și au împărțit trecătorilor poeme tipărite pe bucăți de carton. La mijloc între observația precisă și patosul sclipitor, cîntecele marcau atitudinea de resemnare activă în raport cu recidivele euforiei naționaliste și cu refuzul de a formula o atitudine critică într-o societate amorțită și închisă, prin intermediul sentimentelor uitate de empatie și solidaritate. De exemplu, poemul „Tristețea unui posibil călător” a fost distribuit în gară, „Tristețea unei posibile legume”, în piață, iar „Tristețea unei posibile întoarceri” a fost trimis prin poștă cunoștințelor care se aflau printre sutele de mii de persoane care au părăsit Serbia de la începutul războiului. Misiunea grupului a fost aceea de a atrage atenția asupra a ceea ce altfel oamenii nu ar fi observat. Activitatea grupului ŠKART este interdisciplinară, mergînd de la multimedia pînă la publicații literare și performance, inclusiv acțiuni de stradă. Lucrările lor exprimă uneori sentimente personale (ale lor sau ale altora) care pot reflecta o poveste a societății în general. Acest lucru este ilustrat în „Proiectul Tristețea”, care a fost declarația publică a grupului ŠKART despre tristețea personală resimțită în timpul iernii 1992–1993.
Atelierul propune: o introducere în contextul sociopolitic al fostei Iugoslavii, în perioada în care lua contur lucrarea intitulată „Tristețea”, conectată cu situația din România acelei epoci, prezentînd totodată practica artistică a grupului ŠKART alături de propria practică a artistei și de propriul său interes în creația grupului în context contemporan; sesiuni de mișcare corporală și ateliere de scriere; explorarea interacțiunilor cu trecătorii în diverse spații publice plecând de la poemele din proiectul „Tristețea”.
Întrebări puse: Care ar putea fi spațiul public pentru acțiunile artistice cu caracter sociopolitic din zilele noastre? Dacă în anii 1990 se făcea un pas spre public și în afara instituțiilor artistice consacrate prin ieșirea în stradă, în piața publică sau în gară, cum ar putea arăta gestul contemporan de a ieși în mijlocul publicului? Dacă ŠKART considera tristețea drept o emoție sau un sentiment esențial, ce emoție am singulariza noi astăzi ca simptom? Am vorbi oare despre stres, anxietate, depresie, narcisism, alienare?
Performance-urile, filmele și instalațiile NEDEI KOVINIĆ pornesc din procesele creative care iau naștere în comunități artistice bazate pe colaborări temporare. Principalele elemente ale activității sale sînt performance-urile participative ale artiștilor avînd diverse practici și experiențe. Este adepta practicilor corecte, care promovează grija, empatia și apropierea. Lucrează cu comunitățile din zonele unde împreună cu colegii săi repetă sau își desfășoară activitatea, indiferent dacă este vorba despre o pădure, o veche clădire modernistă sau un peisaj urban cu zgîrie-nori. Expozițiile lui Kovinić documentează procesul de cercetare colectivă sub formă de instalații. Utilizează adesea desene pe care le realizează în timpul procesului, cuvinte și propoziții ca parte a narațiunii poetico-teoretice sau lucrări video bazate pe limbajul filmului structuralist și postproducția ca formă artistică. Trăiește și lucrează la Belgrad. https://nedakovinic.wixsite.com/neda-kovinic/home
___
ANDREA PALAŠTI x Artă înghețată, Led Art, 1993–1994
atelier 18–20.10.2022, 17:00-20:00
Minitremu
În cadrul unei expoziții din anul 1992, artistul sîrb Nikola Džafo a expus un FRIGIDER, în care vizitatorii au fost invitați să-și depoziteze bunurile în așteptarea „unui viitor mai bun”. Evenimentul a făcut parte din expoziția intitulată „Exposing to the Labyrinth” din Belgrad, una dintre primele expoziții care s-au opus în mod direct războaielor iugoslave aflate atunci la apogeu. În anul următor, Nikola Džafo a pus bazele colectivului de artiști LED ART (Ice Art) și, împreună cu alți artiști, a conceput un performance cu titlul „Artă înghețată”, în cadrul căruia mai mulți artiști au transportat împreună operele de artă pînă la un camion frigorific care fusese închiriat în acest scop și parcat pe o stradă aglomerată din Belgrad, unde le-au pus la păstrare. Avînd în vedere că țara se afla atunci în plin RĂZBOI, operele de artă destinate înghețului au reprezentat un act simbolic, un comentariu critic angajat asupra unei „realități glaciale”, asupra statului distrus și „înghețat”.
Din perspectiva zilelor noastre, ne confruntăm din nou cu „răul” și cu „frigul”. Camioanele frigorifice și gheața corespund „realității noastre glaciale actuale”, chiar dacă ne topim din cauza încălzirii globale: războiul aflat în plină desfășurare în inima Europei, noile victime, inundațiile, migrațiile, interzicerea avorturilor, inflația, frica și neliniștea. Atelierul va examina mai îndeaproape mediul de expresie artistică reprezentat de gheață și de apă, modul în care el poate fi modificat, rearanjat și utilizat în cadrul unor acțiuni diferite, în momente și spații diferite. În vremurile actuale, arta poate fi privită drept un gest „donquijotesc”! Cum să acționăm în aceste circumstanțe extraordinare? Ce să alegem, înghețul sau inundația? Ar putea apa și/sau gheața să fie folosite ca „obiecte nesupuse” și să răspundă evoluțiilor sociale și politice actuale? Participanții sînt invitață să desfășoare alături de artistă această cercetare cu caracter experimental, prin aplicarea unui mod de gîndire transversal, comparativ și colectiv ce depășește sfera esteticii și a artei.
Despre grupul LED ART (Ice Art) și contextul său istoric: https://monoskop.org/File:Led_Art_Documents_of_Time_1993-2003_2020.pdf
ANDREA PALAŠTI trăiește în Novi Sad, unde activează ca artist vizual și profesor. Artista își desfășoară activitatea la confluența mai multor domenii artistice, curatoriale și pedagogice, concentrîndu-se asupra aspectelor ce țin de geografia culturală, responsabilitățile istoriei și impactul acesteia asupra prezentului, prin intermediul fotografiei, al filmului și al prelegerilor cu suport ilustrativ. Este membru al consiliului de conducere al galeriei SULUV și conferențiar la Academia de Artă din Novi Sad, unde predă Elemente de artă vizuală, apelînd constant la strategiile educaționale în cadrul proiectelor sale colaborative de cercetare artistică. www.andreapalasti.com
___
IP — Institutul Prezentului (București) este o platformă de cercetare și resurse artistice în domeniul culturii vizuale și performative creată de Ștefania Ferchedău și Alina Șerban.
Programul „Uncensored Act” are în centru ideea de comunitate, acțiune și reflecție colectivă, dezvoltare și schimb de resurse, de colaborare și solidaritate în spiritul unor valori comune, propunînd un parcurs conectat la istoria Timișoarei în contextul 1989.
Proiectul face parte din „Programul Cultural Timișoara 2023 — Capitală Europeană a Culturii” și este finanțat de Municipiul Timișoara prin Centrul de Proiecte.
Programul de rezidențe COLLEGIUM este organizat în cadrul proiectelor „Uncensored Act” și „Collegium: generații și colective artistice”. Proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.
Parteneri: Minitremu, Lapsus, Indecis și The Secret Garden Bookshop
Parteneri media: Radio Guerilla, RFI, Radio România Cultural, TVR Timișoara, Radio Timișoara, Tion.ro, Agenda, Press Alert, Express de Banat, Dumbrăvița TV, Știri de Timișoara, Best of Timișoara, TeleU
Suport producție și facilitare: Bianca Băilă, Mihaela Tilincă
Vizual: PREN
Foto: Arhiva Led Art
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Contact: ip@institutulprezentului.ro, www.institutulprezentului.ro
