• Consemnează
  • Realitate
  • Învață
  • Poetică
  • Transferă

Conferință IP: COMUNITATE. Tactici de a fi împreună

06.11.2021

Uncensored Act
Programul de conferințe IP

COMUNITATE. Tactici de a fi împreună
cu: Miško Šuvaković, Jelena Vesić, Ekaterina Andreeva, Alina Șerban

sîmbătă, 6 noiembrie 2021, 11:00-13:00
eveniment în cadrul săptămînii de închidere a Bienalei Art Encounters Timișoara

online în limba engleză / Zoom live on Facebook
https://www.facebook.com/InstitutulPrezentului
https://www.facebook.com/timisoaraartencounters

Institutul Prezentului (IP) continuă programul de prezentări din cadrul proiectului „Uncensored Act” din Timișoara. Dedicat contextualizării și diseminării de resurse cu privire la istoriile recente ale artei în fostul spațiu socialist, unele petrecîndu-se foarte aproape de noi (Timișoara fiind situată la granița cu fosta Iugoslavie), acest program revizitează unele forme reprezentative de angajament colectiv, de experimentare artistică și comunicare, autogestionare și gîndire vizuală în Blocul Estic. Totodată își propune să le situeze în contextul specific al perioadei și să se întrebe dacă astfel de tactici pot reprezenta un model pentru societatea actuală.

Invitații conferinței online din data de 6 noiembrie 2021 vor fi teoreticienii și istoricii de artă Miško Šuvaković (Belgrad), Jelena Vesić (Belgrad) și Ekaterina Andreeva (Sankt Petesburg), iar întîlnirea va fi introdusă și moderată Alina Șerban.

Invitații vor investiga strategiile multiple de colaborare ale mai multor comunități auto-organizate, grupuri artistice și contra-mișcări existente în domeniul artei între anii 1970 și 1980, caracterizate de un interes de a renegocia relațiile dintre artă și anumite agenții oficiale. Accentul se va pune pe coagularea unui spațiu comun de comunicare intelectuală reciprocă, un ambient micro-social care a generat agende alternative care nu au fost indiferente la realitățile contradictorii ale perioadei. A fi/a acționa împreună a constituit o metodologie subiectivă care a testat însăși limitele artei și dimensiunea ei socială și a deschis întrebări legate de autonomie, autoorganizare și autodeterminare.

___

MIŠKO ŠUVAKOVIĆ: Grupuri artistice și ecologii micro-sociale
Condițiile care determină lucrările artistice colective au fost importante pentru artă încă din anii 1960 pînă în prezent. Avînd în vedere că circumstanțele de definire și realizare a unei opere de artă colectivă au fost diferite în fiecare cultură și lume a artei, această prezentare va evidenția:

  1. diferitele tipuri de grupuri artistice;
  2. diferențele și asemănările grupurilor din Europa de Est și cea de Vest și
  3. pricipalele ecologii micro-sociale care decurg din activitățile grupurilor artistice.

Miško Šuvaković este teoretician, estetician, artist, curator și profesor de teoria artei, culturii și esteticii, stabilit la Belgrad. Este co-fondator și membru al colectivului de artă conceptuală Group 143 (1975–1980), co-fondator și membru al grupului de teorie informală și artă „Community for Space Investigation” (1982–1989) și membru al platformei pentru teoria și practica artele spectacolului intitulată „Walking theory” (TkH, din 2000). Din 1988 este membru al Societății Slovene de Estetică. Este profesor de Estetică și Teoria Artei la Facultatea de Muzică, Belgrad, iar din 2002 predă deopotrivă Teoria Artei și Teoria Culturii la Facultatea de Arhitectură a Universității din Belgrad. A publicat peste 30 de cărți. Domeniile sale de cercetare sînt arta secolelor 20 și 21, teoria și filozofia artei. A scris și a colaborat la o serie de cărți, capitole de carte și articole, care au fost traduse internațional, printre altele: „Impossible Histories” (2003, 2006), „Epistemology of Art” (2008), „Konceptualna umetnost” (2008), „The Clandestine Histories of The OHO Grup” (2010). Pe lîngă faptul că scrie despre artă și predă, a fost activ ca și curator de expoziții de artă contemporană din 1979. A conceptualizat sau a colaborat la realizarea unor expoziții prezentate în Serbia, Croația și Slovenia. Cea mai recentă expoziție a sa: „Beyond Art Groups. The New Art Apparatus” (2021), s-a deschis în octombrie la P74 Gallery, Ljubljana.

EKATERINA ANDREEVA: Noii artiști: cum se combină arta cu viața (1982–1987)
Pentru Noii Artiști (Novye hudozhniki) din Leningrad, un grup de artiști neo-expresioniști care a ajuns la apogeu în anii 1980, viața nu se împărțea în actul de creație artistică și viața cotidiană ca atare. Spre deosebire de omologii și contemporanii lor, Conceptualiștii de la Moscova, demontarea și deconstrucția vieții sovietice de zi cu zi nu era un mijloc de a demonstra entropia acesteia, ci un mod de a triumfa asupra acestei entropii. Noii Artiști erau coordonați de către Timur Novikov (1958–2002), care a deschis o galerie-squat neoficială în apartamentul său comunal, unde prietenii săi puteau picta împreună, puteau pune în scenă spectacole de teatru, puteau organiza vizionări de filme artistice și videoclipuri împreună. Novikov, ca și aproape toți ceilalți membri ai grupării Noii Artiști nu a urmat niciodată o școală de artă din Uniunea Sovietică: el a participat doar la cursurile școlii organizate la Muzeul de Stat din Rusia. Era însă foarte interesat de tradiția avangardei rusești și s-a folosit de fiecare ocazie pentru a obține informații de la participanții rămași din mișcarea avangardistă, precum Maria Siniakova-Urechina. În misiunea lor auto-asumată de a cuceri entropia, Noii Artiști au adoptat mai multe concepte importante de la artiști și scriitori avangardiști ruși și sovietici, cum ar fi Il’ia Zdanevich, Mikhail Larionov, Kazimir Malevici și Daniil Kharms. Ideea formativă a artei lui Novikov era „vsechestvo” sau total-ismul de la Larionov și Zdanevich. El a revizuit „vsechestvo” cu ajutorul propriului său concept de „perekompositsia” sau recompunere care presupune că arta poate fi creată pe toate tipurile de mediu și cu toate tipurile de stil, dar că fiecare act de creație ar trebui să fie un eveniment de reciclare a imaginilor și materialelor existente. Cercul de prieteni apropiați care era gruparea Noii Artiști de la începutul anilor 1980 a devenit o mișcare ce cuprindea aproximativ 70 de pictori, poeți, muzicieni și creatori de film pînă la finalul Perestroikăi. Din 1985, și-au expus operele de artă în public și cu ajutorul lui Viktor Tsoi, artist și solistul faimos al trupei de Kino rock, iar ideile și imaginile lor au devenit cunoscute peste tot în fosta URSS.

Ekaterina Andreeva este cercetător multidisciplinar, curator și practician cultural, stabilită la Sankt Petersburg, Rusia. Specializată în studii culturale, istoria artei, teoria artei și filozofie, ea este curator principal la departamentul de artă contemporană al Muzeului de Stat al Rusiei, unde a format colecția de artă contemporană rusă în 1991–1996. În 1993–1996 a fost director fondator al Centrului Soros pentru Artă Contemporană. Este autoarea a numeroase publicații, inclusiv a mai multor monografii despre arta contemporană, precum Postmodernism: „The Art of the Twentieth and Twenty-First Centuries” (2007). A curatoriat peste 100 de expoziții de artă rusă în Rusia și în străinătate. De la mijlocul anilor 1990, este membră a Asociației Internaționale a Criticilor de Artă (AICA). În 2010–2013, a fost curatorul mai multor expoziții dedicate artei cercului lui Timur Novikov: „The Brushstroke”, Muzeul de Stat, Saknt Petersburg (2010); „The New are Coming”, Muzeul de Artă Modernă din Moscova (2012); și „Timur”, Muzeul de Artă Modernă din Moscova (2013). În 2014 a fost curator invitat al Manifestei 10 la Galeria Ermitage, lucrînd la expozițiile lui Timur Novikov și Vladislav Mamyshev-Monroe.

JELENA VESIĆ: Independență, autonomie, colectivitate… și viitor. Politia istoricizării formelor sociale socialiste din Iugoslavia în munca culturală contemporană
Sistemele culturale al țărilor din fostul Est (ca și cele din fostul Vest) din deceniile anterioare au trecut prin procesele retrograde de renaționalizare a culturii, pe de o parte, și introducerea principiilor de piață, pe de altă parte. Valurile toxice ale anti-intelectualismului populist de dreapta au finalizat procesul de dezintegrare și privatizare a fostei sfere publice. Acesta este contextul în care termeni precum ‚independență’, ‚autonomie’, ‚colectivitate’, ‚auto-organizare’, ‚auto-gestionare’ și ‚partizanat cultural’ au început să opereze ca o chemare mobilizatoare pentru practicienii culturali critici și  politizați care au decis în favoarea noii culturi de cooperare și punere în comun,a platformelor și a rețelelor alternative vizavi de instituțiile conduse de stat și piață și funcțiile lor socio-politice represive. În această prezentare aș dori să vorbesc despre practicile de colectivizare și luptele pentru autonomia estetico-politică din spațiul apărut după desființarea Iugoslaviei care s-au desfășurat în paralel cu re-descoperirea, re-crearea și re-istoricizarea moștenirii socialist iugoslave a Luptei pentru Eliberarea Poporului, auto-gestionare și nealiniere.

Jelena Vesić este curator independent, autoare și lector, stabilită la Belgrad. A fost co-editor al „Prelom – Journal of Images and Politics” (Belgrad), 2001–2009, și co-fondator al organizației independente Prelom Collective (Belgrad), 2005–2010. De asemenea, este co-editor al „Red Thread – Jurnal de teorie socială, artă contemporană și activism” din 2009 (Istanbul) și membru al comitetului editorial al „Art Margins” (MIT Press). În cercetările sale ea explorează relațiile dintre artă și ideologie în domeniile scrierii istoriei artei geopolitice; arta experimentală și practicile expoziționale ale anilor 1960 și 1970 în fosta Iugoslavie și Europa de Est; și practicile de auto-organizare și auto-gestionare în capitalismul cognitiv contemporan. Practica ei curatorială experimentează adesea cadre, metodologii și aspecte contextuale și colaborative ale artei.
Primește Premiul Societății de Istorie a Artei din Serbia (2007), Premiul Igor Zabel pentru Cultură și Teorie (cu Prelom Kolektiv) și Premiul pentru dezvoltarea de proiecte experimentale de la Foundation for Arts Initiatives.

___

Proiectul „Uncensored Act” este dezvoltat de Institutul Prezentului în cadrul Programului Cultural Timișoara 2023 — Capitală Europeană a Culturii.

Institutul Prezentului este o platformă de cercetare și resurse artistice în domeniul culturii vizuale și performative creată de Ștefania Ferchedău și Alina Șerban. Centrat pe artiști și istoriile lor personale, pe experiențe determinate temporal și forme de (auto)arhivare, Institutul examinează diverse practici și situații din trecutul recent pînă în prezent din perspectivă transnațională și transculturală.

Parteneri: Art Encounters, FABER, Fundația TRIADE
Vizual: Sebastian Pren

___

Proiect cultural cuprins în programul cultural prioritar TM2023 RESTART al Centrului de Proiecte al Municipiului Timișoara, realizat cu sprijinul Primăriei Municipiului Timişoara şi al Consiliului Local Timişoara. Proiectul cultural nu reprezintă în mod necesar poziția Primăriei Municipiului Timişoara şi a Consiliului Local Timişoara. Conținutul proiectului cultural și modul în care rezultatele acestuia pot fi folosite reprezintă responsabilitatea exclusivă a autorilor și beneficiarului finanțării. Primăria Municipiului Timişoara şi Consiliul Local Timişoara nu sunt responsabile pentru conținutul materialului și modul în care acesta ar putea fi folosit.

Contact: ip@institutulprezentului.ro

Institutul Prezentului