03-06.10.2017
București
Lumea potrivit lui…
3, 5, 6 octombrie 2017, 10:00-13:00
serie de ateliere găzduite de NEC – Colegiul Noua Europă
str. Plantelor nr. 21, București
acces pe bază de înscriere, evenimente în limba română
Institutul Prezentului (IP) deschide seria atelierelor Lumea potrivit lui…, o componentă a proiectului Atlas de istorie personală lansat în 2017. În cadrul acestor ateliere intenția artistică reprezintă un termen-cheie în investigarea și citirea vocabularului de practici artistice generate într-un anume context cultural. Fiecare atelier urmează un scenariu, o coregrafie a arhivelor personale, precis organizate împreună cu fiecare dintre artiști, în jurul unor teme sau concepte-cheie. Premisele de la care pornim sînt specifice în funcție de profilul fiecărui artist, însă demersul propus încearcă să reconstituie transversal o anumită atmosferă și complicitate între diverse discipline și comunități artistice din zona artelor vizuale și performative. Laboratoarele aduc în centrul dezbaterii cadrul experiențial și conceptual al artistului, revizitînd de pe o poziție nouă și cu alt tip de instrumentar activitatea unor artiști precum Constantin Flondor, Ioan Tugearu, Ion Grigorescu. Fiecare invitat îi primește pe participanți într-un atelier personal virtual cărora le împărtășește din practica, temele și proiectele (ne)realizate, acompaniind-o cu vizionarea colectivă a unor lucrări în format video sau a unor documentații fotografice, și susținînd o sesiune de întrebări și răspunsuri. Fiecare atelier are durata de 3 ore și este deschis, pe bază de înscriere, unui număr limitat de participanți (max. 15) — profesioniști și studenți în domeniu. Pentru înscriere completați formularul google, participarea este liberă în limita locurilor disponibile.
Lumea potrivit lui… Constantin Flondor
3 octombrie 2017
Afișînd o vădită neîncredere în pura subiectivitate, practica artistică a lui Constantin Flondor se distinge printr-o interiorizare a lecției structuralismului, printr-un experimentalism programat. Lucrările perioadei 1966–1982, corespunzătoare momentelor 111 și Sigma, întrupează microcosmosuri, microuniversuri ce aderă la un principiu de ordine și la un studiu sistematic al lumii în care artistul respiră și în care contemplă. Pornind de la importanța acordată percepției și rolului cercetării vizuale, propunerea artistului este de a explora întrebările filmelor „Eu, tu, martor” (1979) și ”DLMMJVSD” (21 III-28 III 1982), revizitînd propriile cercetări, referințele, notațiile de jurnal și lecțiile predate la Liceul de Artă din Timișoara ce experimentează cu studiul percepției, cu analiza formei vizuale în acord cu anumite principii din teoria Gestaltismului și a priceperii unor taine din universul imediat (captarea văzduhului și a identității zilelor unei săptămîni).
CONSTANTIN FLONDOR, născut în 1936 la Cernăuți, trăiește și lucrează în Timișoara. Caracterul puternic interdisciplinar al activității lui Constantin Flondor, noul tip de obiectivitate investigat, precum și experimentele inițiate în domeniul educației vizuale, au determinat, prin activitatea sa, o deturnare semnificativă a modului de înțelegere a procesului artistic și a cunoașterii vizuale. Este membru fondator al 111 (1966–1969) și Sigma (1969–1978), grupări artistice de factură interdisciplinară — momente determinante în istoria neo-avangardei românești —, stimulate de interesul pentru gîndirea sistemică, tehnologiile avansate și comunicarea vizuală, asociate cu revizitarea constructivismului de la începutul secolului 20. Nu l-a părăsit însă nici o clipă inspirația din natură, chiar cele mai geometrizante forme au referințe la lumea vegetală, minerală. Se întoarce, prin film și fotografie la pictură și amplifică cercetarea vizuală, ajungînd astfel la înființarea alături de Paul Gherasim, Horea Paștina, Christian Paraschiv și Mihai Sîrbulescu, a grupului Prolog (din 1985). Este prezent în cadrul expozițiilor Art in Europe, 1945–1968, ZKM, Karlsruhe 2016; Mapping Bucharest: Art, Memory, and Revolution, Vienna Biennale, 2015; SIGMA: Cartografia învățării 1969–1983, Timișoara 2015. Două expoziții retrospective au loc în 2016 la Muzeul de Artă Timișoara și la Galeria Jecza, Timișoara. În 2017 expune în cadrul expoziției Natural Histories. Traces of the Political, MUMOK, Viena.
Lumea potrivit lui… Ioan Tugearu
5 octombrie 2017
Laboratorul susținut de coregraful Ioan Tugearu propune o privire din interior asupra cîtorva dintre direcțiile și momentele-cheie ale parcursului său artistic. Vom discuta despre filonul folcloric și revenirea acestei tematici, pornind de la spectacolul Izvoare și rădăcini, dedicat maestrei sale, Floria Capsali (1979, Opera Națională Română), trecînd prin Toaca (1981, Teatrul de Balet „Oleg Danovschi”) și ajungînd la Puntea (1990, Orion Balet), despre atracția pentru dansurile meridionale transferată în Nuntă însîngerată (1983, Opera Națională București) și pentru arta medievală, ca în Theatrum Mundi (1986, Studioul „Artele Plastice și Dansul”, Muzeul Național de Artă al României). Vom discuta despre relația sa cu muzica și folosirea colajului muzical și a mixului de compoziții moderne și contemporane, despre referințele și colaborările artistice care l-au marcat, și vom revizita proiectul de construcție instituțională al Orion Balet, prima companie de stat de dans contemporan, înființată sub conducerea sa în 1990.
IOAN TUGEARU, născut în 1937 la Babuc Durostor (localitate aflată la acea dată în România, astăzi în Bulgaria) și stabilit la București, este una din figurile artistice emblematice ale scenei coregrafice românești și un reper în formarea generațiilor de artiști ajunse la maturitate la finalul anilor 1980. A devenit prim balerin al Operei Naționale din București în 1967, iar din 1977 și pînă în prezent a montat numeroase spectacole atît la Operele din București, Constanța, Iași, Timișoara, la Teatrul de Balet „Oleg Danovski” din Constanța, dar și la Opera din Novi-Sad (Serbia) sau Jerusalem City Ballet, fiind cunoscut pentru un stil neoclasic-modern. Pe lîngă rolurile din balete clasice, cu preponderenţă roluri dramatice, ocazional a fost interpret și în spectacole de factură modernă și contemporană, la invitația altor coregrafi (1965–2004). A fost profesor la Liceul de Coregrafie „Floria Capsali” din București (1976–1983, 1993–1998) şi de asemenea, maestru de balet la Opera din Oslo (1983) și la Teatro Lirico Arene di Verona (1984), între altele. În 1990 a înființat compania Orion Balet București, al cărei director artistic a fost pînă în 1992.
Din 1965, Ioan Tugearu a făcut numeroase turnee în Europa, America și Africa, cu Baletul Operei Naționale din București, cu Teatrul de Balet „Oleg Danovski” din Constanța, dar și alături de companiile Jeunesse Musicale de France și Grand Ballet Classique de France. A avut, de asemenea, angajamente ca prim balerin la München, la Bordeaux, și la Bari (1972–1974).
Lumea potrivit lui… Ion Grigorescu
6 octombrie 2017
Pornind de la o selecție de materiale vizuale și notații de jurnal, precum și de la o serie de texte publicate de artist precum „Înapoi” (2009) sau „Despre artistul realist” (1973), atelierul conceput de artistul Ion Grigorescu se oprește asupra termenilor în care receptăm și înțelegem un parcurs artistic, cadrele de citire a unor „ieșiri din drumurile” bătute / recognoscibile ale artei. Vor fi discutate ipotezele avansate de textul publicat („Înapoi”), dar și dispoziţiile artistului pentru o serie de teme ce ţin în marea lor majoritate de condiţia individuală, şi mai puţin de condiţia artei: „Văd că am căutat permanent drumuri şi ieşiri din drumuri. Ştiinţa, sportul, morala, religia, familia, ştiinţele omului, se străduiesc într-un singur sens, al seriozităţii, au o lipsă profundă, greşesc neglijînd greşala. Au o încăpăţînare şi o îngustime de vedere, care în artă se cheamă Kitsch, iar psihologic exagerarea conştientului. Atunci ce rol e acesta, subsidiar, al artei? Poate cel subversiv, sau trădător, al vulpii care nu ajunge la struguri? Da, îl accept: nu struguri din artă pură, ci din domenii amestecate sau nefolosite, asupra gustului lor am mari îndoieli, fiind prea cruzi, prea puţin gustaţi” (Ion Grigorescu, 2009).
ION GRIGORESCU, născut în 1945 la București, unde trăiește și lucrează și în prezent, este unul dintre cei mai cunoscuți artiști ai neoavangardei artistice românești. Propunînd un corpus de lucrări extrem de variat — de la pictură, fotografie la (video) performance, jurnal — care nu răspunde într-un mod precis anumitor canoane istorice ale artei, Grigorescu este mereu în căutarea „de drumuri şi ieşiri din drumuri”. Urmărind să înțeleagă rolul subsidiar al artei, artistul consolidează apropierea ei de viața proprie, de „domenii amestecate sau nefolosite”. Opera sa este expusă în cadrul unor expoziții precum In Search of Balkania la Neue Galerie, Graz 2002, In the Gorges of the Balkans la Kunsthalle Fridericianum, Kassel 2003, Documenta 12, Kassel 2007, Berlin Biennale și Les Promesses du Passé, Centrul Pompidou Paris 2010, Out of Place la Tate Modern 2011, Transmissions: Art in Eastern Europe and Latin America, 1960–1980 la MoMA (New York, 2015). O retrospectivă amplă are loc în 2008 la Muzeul de Artă Modernă, Varșovia curatoriată de Kathrin Rhomberg, In the Body of the Victim 1969–2008. Recent expoziția sa Ion Grigorescu: Opera pictată, 1963-2017 a fost deschisă de Muzeul de Artă al României.
Atlas de istorie personală
Parteneri: CEREFREA – Villa Noël (Centre Régional Francophone de Recherches Avancées en Sciences Sociales), NEC – Colegiul Noua Europă
Parteneri media: Scena9.ro, Revista Arta, Zeppelin, România Pozitivă
Proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.
Proiect cultural finanțat în cadrul Programului cultural București Oraș participativ de către Primăria Municipiului București prin Centrul Cultural al Municipiului București – ArCuB.
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sînt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.