• Consemnează
  • Realitate
  • Învață
  • Poetică
  • Transferă

Seminarele „Fără pagină. Cum să revizitezi istoria la plural?”

8–10.10.2020
online

Întîlnirea Regională IP #2

Fără pagină. Cum să revizitezi istoria la plural? 
Seminare online cu: Daniel Grúň, Caterina Preda, Tomasz Załuski

8–10 octombrie 2020, online
formular înscriere

Al doilea eveniment regional organizat de Institutul Prezentului, Fără pagină. Cum să revizitezi istoria la plural?, continuă direcțiile de cercetare, analiză și acțiune inițiate de Institut începînd cu 2017, reflectînd de această dată pe marginea unor procese specifice ale istoriei artistice recente în spațiul est-european și internațional, aspecte determinate de o înțelegere plurală a faptelor istorice. Evenimentul este organizat în parteneriat cu Július Koller Society (Bratislava) și Institutul Polonez (București).

Seminarele din cadrul evenimentului, alături de o serie de articole comisionate, își asumă un parcurs investigativ dedicat multiplelor strategii de cercetare artistică și de narare a unor istoriografii alternative prezente în spațiul est-european și cel non-occidental, începînd cu finalul anilor 1950 și continuînd pînă la începutul anilor 1980. Aceste strategii includ pe de o parte practicarea unor forme de autoarhivare și autoistoricizare și, pe de altă parte, de administrare, sistematizare și documentare a unor evenimente artistice locale, înregistrate de artist, aflate, de multe ori, la marginea discursului artistic oficial și care se pot constitui într-un răspuns dat cutumelor ierarhice de scriere a istoriei artei. În acest fel, Fără pagină. Cum să revizitezi istoria la plural? propune o analiză și o dezbatere pe marginea rolului pe care aceste procese, deopotrivă artistice și istorice, îl capătă în demersul de revizitare a istoriei artei în aceste teritorii „marginale” și care, deopotrivă, pun sub semnul întrebării recentele eforturi hegemonice de prezentare a unei istorii universale a artei. Așa cum argumentează istoricul de artă Zdenka Badovinac, autoistoricizarea pare a fi, în unele contexte locale, singura formă de istoricizare sau singura modalitate de articulare a unui cadru interpretativ al activității desfășurate de artiști în afara celui oficial, de stat. Retrospectiv, autoistoricizarea și autoarhivarea rezumă nevoia de a defini contra-narațiuni care să răspundă privirii singulare, monolitice, a unei istorii a artei condiționată exclusiv de factori geopolitici. Totodată, aceste interese și instrumente de lucru artistic pun în valoare pluralitatea pozițiilor și interpretărilor, contribuind la nuanțarea discursului global asupra istoriei artei în aceste zone și la aducerea în prim-plan a unor tradiții artistice marginalizate. Aceste istorii rămase „fără pagină”, datorită calității lor duble de document istoric și de proces / lucrare artistică, evidențiază nu doar fenomene sociale, artistice și estetice singulare, ci și atrag atenția asupra mecanismelor de producție generate exclusiv de experiențele private, subiective. Varietatea de soluții și abordări pe care le regăsim în cadrul arhivelor unor artiști din fostul bloc socialist sau din spațiul latino-american precum KwieKulik, Július Koller, Collective Actions, Artpool, Clemente Padin, Graciela Carnvale, reflectă interesul acestora de implicare directă în crearea contextelor interpretative pentru propriile practici, de comunicare a informațiilor din zona neoficială, de notare și acumulare permanentă a unor istorii ignorate de fluxul cultural al acelor ani. Deopotrivă, sesizăm astăzi un proces similar de recuperare a unor aspecte care vizează zona oficială a artei în aceste teritorii, unde arhive rămase în uitare și instituționalizate într-o măsură mai mare așteaptă o nouă reconsiderare a conținutului lor, precum și o nuanțare a perspectivei polarizate impuse asupra peisajului cultural începînd cu finalul anilor 1950.

Detalii înscriere
Seminarele au durata de 2 ore, se vor desfășura pe platforma Zoom și sînt deschise unui număr maxim de 20 de participanți. Limba de lucru va fi engleza; în cazul în care la seminarul susținut de Caterina Preda nu vor fi înscriși participanți din străinătate, acesta va fi susținut în limba română. Înscrierile sînt deschise la https://forms.gle/zxAGy57Dbb1BsCem8 pînă la ocuparea tuturor locurilor, doritorii se pot înscrie la unul, două sau la toate seminarele. Participanții vor primi o serie de materiale de lectură în pregătirea fiecărui seminar.

__________

Daniel Grúň: Pentru sau împotriva artei și istoriei? Autoistoricizarea ca practică artistică
joi, 8 octombrie, ora 17:00

Seminarul este dedicat metodelor artistice specifice autoistoricizării, autoarhivării și creării de cadre instituționale alternative în contextul structurilor de putere și ideologie care dominau arta în Europa Centrală și de Est în perioada comunistă și ulterior. Tema centrală va fi pe prezentarea unei colecții de eseuri publicate recent sub titlul Istorii subiective. Autoistoricizarea ca practică artistică în Europa Centrală și de Est, prin urmare voi încerca să elucidez cadrele teoretice și să prezint selectiv cîteva din studiile de caz. O temă care vine firesc în prim-plan în materie de autoistoricizare este reprezentată de relația cu instituția sau cu instituționalizarea (galeria alternativă oficială sau neoficială, cabinet, atelier, arhivă activă, mail art, comunicare în rețea). Latentă, în spatele acestor demersuri, există o gamă variată de soluții: de la asocierile autonome paralele la inițiativele fictive și chiar anti-instituționale. Întrebarea-cheie care se va pune este dacă subiectivitatea arhivelor de artist lucrează pentru sau împotriva artei și istoriei. Arhiva unui artist poate fi văzută ca o structură de organizare, care este în principiu non-discursivă și non-narativă, și a cărei temporalitate internă este complet legată de materialul și metoda de arhivare. Recircularea mărfurilor, o trăsătură comună a logicii culturii de consum, poate prezenta astăzi o amenințare semnificativă la adresa arhivelor de artist, mai ales în cazurile în care, după decenii petrecute la marginea realității (post-)socialiste, acestea intră pe tărîmul accesului online deschis. Cum pot aceste arhive să-și mențină independența și cum putem construi pe moștenirea lor? Voi aduce argumente în favoarea unei abordări holistice a arhivelor de artist și voi evidenția importanța specificității locației, a metodei și a influenței.

Daniel Grúň este istoric de artă, curator și critic de artă. În prezent predă la Departametului de Teorie și Istoria Artei din cadrul Academiei de Arte Vizuale și Design din Bratislava și este director artistic al Societății Július Koller. În 2010 i-a fost acordat Premiul Igor Zabel pentru Cultură și Teorie. A fost deopotrivă implicat în calitate de co-curator în prima retrospectivă internațională Július Koller organizată de MSN/Varșovia, mumok/Viena și Museion/Bolzano. Recent a fost unul dintre curatorii expoziției Poezie și performance. O perspectivă est-europeană la Nová Synagóga, Žilina. În proiectele sale de cercetare se axează pe moștenirea neo-avangardelor în fosta Europă de Est.

__________

Tomasz Załuski: Cum să valorificăm arhivele de artist și procesele de autoistoricizare
vineri, 9 octombrie, ora 17:00

Seminarul se va referi la diferitele funcții pe care le-au avut arhivele artiștilor neo-avangardiști și la variile tipuri de capital pe care le-au generat atunci cînd au fost utilizate de artiștii înșiși, de instituții de artă și de cercetători din zona academică. Accentul va fi pus pe două studii de caz din Polonia: duo-ul KwieKulik și arhiva Studioului lor de Activități, Documentare și Propagare, și Józef Robakowski și arhiva și colecția multimedia din cadrul Galeriei Exchange pe care o inițiase, dar vor fi aduse și alte exemple. Voi arăta cum arhivele de artist au servit, printre altele, ca instrumente de autoistoricizare, luare de poziție, comunicare în rețea la nivel translocal și transnațional, inventînd tradiții și predecesori ai respectivului artist, concurînd cu generațiile mai tinere de artiști, asimilînd mediul artistic și animîndu-i viața și, nu în ultimul rînd, intervenind în modurile instituționale de narare a istoriei artei și de construcție a colecțiilor de artă. Voi propune o schiță a modului în care arhivele de artist au fost utilizate din anii 1970 în Polonia și voi discuta o serie de factori care condiționează această istorie (de exemplu, condiția postsocialistă/ postcomunistă, istoricizarea neo-avangardei ca tradiție de bază a instituțiilor de artă contemporană, mizele simbolice și presiunile reale pentru instituțiile de artă din Europa Centrală și de Est în cadrul domeniului global al producției instituționale, schimbarea paradigmelor și obiceiurile durabile ale cercetării academice). Fără a ține seama de impactul considerabil pe care arhivele de artist l-au avut deja asupra modelelor de istoriografie a artei, rămîne întrebarea cum ar putea fi dezvoltat și investit mai departe capitalul lor de cercetare. Voi sugera, prin urmare, că este necesară o nouă „turnură de arhivare” — mai generală — în istoriografia artei, dincolo de opoziția mai mult sau mai puțin implicită dintre cultura artistică oficială și neoficială.

Tomasz Załuski este istoric de artă și filozof, conferențiar la Departamentul de Studii Culturale din cadrul Universității din Lodz și la Departamentul de Istoria și Teoria Artei din cadrul Academiei de Arte Vizuale Wladyslaw Strzeminski din Lodz, Polonia. Interesele sale de cercetare includ arta modernă și contemporană, contextele sociale, politice și economice ale culturii artistice; activismul artistic și autoorganizarea; documentarea și arhivele artistice. Este autorul cărții Modernizm artystyczny i powtórzenie. Próba reinterpretacji (2008) [Modernism artistic și repetiție. O încercare de reinterpretare] și editor al volumelor Sztuki w przestrzeni transmedialnej (2010) [Artele în spațiul transmedial], Skuteczność sztuki (2014) [Eficiența artei], Socrealizmy i modernizacje (cu A. Sumorok, 2017) [Realismul socialist și modernizările], Wideo w sztukach wizualnych (cu R. W. Kluszczyński, 2018) [Video-ul în artele vizuale], Galeria Wschodnia. Dokumenty 1984–2017/Documente 1984–2017 (cu D. Muzyczuk, 2019). Este deopotrivă editor al revistelor: Artă și documentare și Hybris. Revista filozofică online.

__________

Caterina Preda: Ce ne pot spune 1.500 de dosare din Arhiva Uniunii Artiștilor Plastici despre istoria artei socialiste de stat?
sîmbătă, 10 octombrie, ora 11:00

Arhivele nu sînt neutre sau obiective și nu reproduc fidel faptele, ci reflectă mai degrabă puterea care a selectat documentele pe baza unei dinamici a excluderii și incluziunii*. Dar arhivele sînt atît o reflexie a celui care le-a creat, cît și o reflectare a utilizatorului**. În acest seminar vă propun să discutăm despre arhivele Uniunii Ariștilor Plastici [UAP] ca sit de etnografie a statului socialist (Stoler). Ca „depozitar al memoriei oficiale” a UAP, arhiva acesteia poate reconstrui, chiar dacă doar parțial, complexitatea funcționării sistemului de stat dedicat sprijinirii și controlării artelor plastice, tocmai pentru că reflectă intențiile instituționale asupra structurării cîmpului artistic. Acest seminar problematizează folosirea arhivei UAP pentru a reconstitui istoria oficială a artelor plastice de dinainte de 1989, care a fost în mare parte ștearsă după 1990. Prezentarea mea se bazează pe analiza a peste 1.500 de dosare din arhiva ANIC (1250), UAPR (de la Combinatul Fondului Plastic, 250), CNSAS (50) și Ministerul Culturii (20). Vom discuta cum poate fi folosită această arhivă copleșitoare pentru a reconstitui contextul instituțional. Prezentarea propune discutarea unor chestiuni de metodologie în organizarea unui plan de cercetare a fondurilor de arhivă ale UAP și limitele unei analize bazate doar pe documente de arhivă, precum și pe soluții posibile, de exemplu prin confruntarea mai multor tipuri de arhive (instituționale, private, orale, de imagini, etc.)

Caterina Preda este Dr. Lector la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București unde predă cursuri despre America latină contemporană, Artă și politică și Memorie culturală în Europa de est și America de sud. Cercetările sale s]nt interdisciplinare și privesc relația dintre artă și politică în dictaturi, memoria artistică în post-dictaturi în America de sud și Europa de est, memoria culturală și reprezentările vizuale ale romilor (http://roma-ovt.ro/). Cartea sa cea mai recentă Art and Politics under Modern Dictatorships a fost publicată de Palgrave în 2017 și compară relația dintre artă și politică în dictaturile din România și Chile.

REFERINȚE
* Joan M. Schwartz;I Terry Cook, “Archives, Records, and Power: The Making of Modern Memory,” Archival Science 2 (2002), p. 2, p. 4, p. 16.
** Barbara Reed, « Records », în Sue McKemmish, Michael Piggott, Barbara Reed et Frank Upward (ed.), Archives: Recordkeeping in Society (Charles Sturt University, Wagga Wagga, 2005), p. 106, citată în Eric Ketelaar, “(Dé)construire l’archive,” La contemporaine | « Matériaux pour l’histoire de notre temps, nr. 82, 2006, p. 65.

__________

Seminarele se desfășoară în cadrul proiectului Fără pagină. Cum să revizitezi istoria la plural? organizat de Institutul Prezentului. Partener: Július Koller Society (Bratislava). Co-organizator: Institutul Polonez (București).
Identitate vizuală: Andrei Turenici (Daniel & Andrew Studio).

Proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.
Disclaimer: Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administraţiei Fondului Cultural Naţional. AFCN nu este responsabilă de conţinutul proiectului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanţării.

Detalii: ip@institutulprezentului.ro.

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!