Născut în 1945 la Bucureşti, Ion Grigorescu este unul dintre artiştii reprezentativi ai neoavangardei artistice româneşti, deopotrivă membru al grupului Prolog. Propunînd un corpus de lucrări extrem de variat — de la pictură la fotografie, de la body art la video performance, de la pictura pentru bisericile ortodoxe la jurnal — care nu răspunde într‑un mod precis anumitor canoane istorice ale artei, Ion Grigorescu este mereu în căutarea „de drumuri şi ieşiri din drumuri”. Urmărind să înţeleagă rolul subsidiar, dar şi subversiv al artei, artistul consolidează apropierea ei de viaţă, de „domenii amestecate sau nefolosite”, căutînd să interogheze deopotrivă cadrele tradiţionale ale practicii artistice, dar şi convenţiile de citire şi interpretare ale artei. Demersul complex şi singular al practicii sale artistice manifestă o neaşteptată atracţie faţă de familiaritatea posturilor cotidiene, faţă de realitatea imediată, şi fluctuează între o înţelegere a artei ca modalitate de autocunoaştere, ca formă de angajament social şi ca modalitate de explorare a unei dimensiuni spirituale. Dispoziţiile artistului pentru o serie de teme ce ţin în marea lor majoritate de condiţia individuală, şi mai puţin de condiţia artei, intră în dialog cu preocupările artistice şi intelectuale ale timpului său, contribuind la articularea unei conştiinţe artistice critice capabile să definească un alt tip de apropriere conceptuală şi simbolică a structurilor fine ale realităţilor trăite.
