Revenirea la arhivă

Dénes Miklósi noiembrie 2017

Pentru a funcționa ca arhivă publică, materialitatea setului de imagini stocate de ziarele Făclia și Igazság sub forma unor negative fotografice întunecate trebuia transferat într-un alt mediu cu ajutorul tehnologiei^[1]. Acest lucru a definit o anumită deschidere a corpus-ului de imagini acționînd deopotrivă ca legătură între trecut și prezent, între diferiții autori ai fotografiilor. Astăzi, după cîțiva ani de la începerea acestui proces de transfer, problematica autorului, care se resimțea la început ca un obstacol în aproprierea imaginilor și care putea oricînd îngreuna dezvoltarea arhivei, nu mai pare la fel de evidentă ca atunci. Poate că acest fapt se datorează și unei sublimări ideologice.

Însă revenirea la arhivă poate constitui o alternativă la modul de transcriere a experiențelor, faptelor din trecut, putînd lumina unele întrebări relevante pentru prezent. Opinia conform căreia arhiva poate fi arsă sau poate fi nimicită, dincolo de logica de legitimare a arhivei, a fost depășită; arhiva nu-și pierde funcționalitatea odată cu perimarea publică a discursului postcomunist. Arhiva de imagini Minerva așteaptă ca document, probabil, o posibilă analiză, o filtrare statistică, din care poate să rezulte o calitate diferită legată de individ și societate. Majoritatea fotografiilor din arhivă au rămas nepublicate, nu au fost incluse în paginile presei socialiste, rămînînd o acumulare de imagini aparent incoerentă, ca un număr mare de cadre sortite uitării.

În vederea conceperii acestui script vizual, am inclus imagini nepublicate. Cele două componente ale selecției operate vizează și asociază pe de o parte cadrele și direcțiile jurnalistice ale imaginilor produse de fotoreporterii ziarelor Făclia și Igazság și de cealaltă parte secvențe din depozitul meu personal de imagini din perioada studenției și imediat după.

În perioada de practică școlară apărea în mod recurent tema afișului cu angajament politic alături de imaginea grafică independentă. Aceasta era așteptarea politică, ideologică, dar îmi amintesc cumva că aceste subiecte nu au fost niciodată introduse sau explicate. Nu au fost plasate în contexte reale sau istorice. Cu toate acestea, la nivelul școlii s-au produs lucrări impecabile din punct de vedere formal.

În acest cadru am realizat afișul Voilà un homme, care nu-mi amintesc în mod specific dacă reprezenta tema păcii sau a dezarmării. Textul afișului a fost luat din Cartea egipteană a morților. Una din locațiile practicii de vară era Poligrafia din Sibiu. Acolo, după exemplarele originale, am tipărit în format A0 offset cu ajutorul unor meșteri tipografi. Deoarece afișul de eliberare era parte din lucrarea mea de diplomă, susținerea lui provoca controverse.

Dénes Miklósi, născut în 1960 la Odorheiu Secuiesc, trăiește și lucrează în Cluj unde predă în cadrul Universității de Artă și Design. Este unul dintre membrii fondatori ai proiectului de arhivare digitală a colecției de fotografie de presă Minerva din Cluj și membru al Casei Tranzit, Cluj. Miklósi este interesat de urmărirea, cu ajutorul fotografiei, a activităților neintegrate, strîns legate de individ, de comunitate și de sistemul instituțional. Proiectele sale recente investighează relația dintre memorie și istorie și explorează finalitatea procesului fotografic ca aparat al puterii.

Diapozitiv. Detaliul unui afiș politic stradal pe care l-am fotografiat în Dresda, fosta Republică Democrată Germană în anul 1982 și care documentează intervenția trecătorilor.

Pelicula „Evenimentele săptămînii”. Știri prezentate înaintea proiecției unui film în cinematograf.

Acțiune împreună cu Zoltán László, în jurul anului 1984. Cu peliculele, vîndute atunci la Oserul din Cluj, realizam proiecții cu ajutorul unui proiector de 35 mm manual. Proiectorul manual permitea toate direcțiile vizionării. Proiecțiile nu erau publice.

Afiș politic, offset, 1983. Textul este citat din „Cartea egipteană a morților”. Je n’ai pas commis l’iniquité contre les hommes; je n’ai pas maltraité les bestiaux; je n’ai pas toléré de voir le mal; je n’ai pas fait pleurer; je n’ai pas tué; je n’ai pas donné d’ordre á un tueur.

„23 August 1944–1984. 40 de ani de la Revoluția de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă”. Afiș politic, cu pigment fluorescent (piesă din lucrarea de diplomă), 1984

Etichete, 1985. demonstraţie, demonstration, elevi, lozincă, mass, mulţime, propaganda, jelmondat, pupils, tanulók, tömeg, tüntetés, watchword

Schiță de carte poștală găsită. Ștampilă cu inscripția ETNA, care apărea des pe corespondențele cu prietenii în anii 1980. La începutul anilor 1990 a devenit logo-ul Fundației Etna din Sfântu Gheorghe.

Diapozitiv Marea Adriatică. Cu ocazia participării și vizitarea Bienalei de Artă Grafică de la Ljubljana în 1985. Atunci se simțea deja pierderea relevanței prezența graficii multiplicate în cadrul Bienalei.

Stencil găsit pe poarta pivniței Muzeului de Istorie a Farmaciei, Sibiu, în 1986. Cu ocazia „Colocviului de artă plastică și critică de artă tînără”. Poate era semnul pentru „teren deratizat”.

Imagine cu tăblița „Inspectoratul Realităților” în 1983. Practica de vară a Secției Grafice al Institutului de Arte Plastice Cluj la Imprimeria din Sibiu.

Diapozitiv. Unul din Lacurile fără fund în valea Târnavei Mari. Împreună cu László Zoltán în anii 1980. Ne-a interesat cum cercul țesăturii plantelor acoperea treptat oglinda lacului.

Desen cu Biró Gábor, omul cel mai „nealiniat”. Petreceam împreună mult timp în anii 1980

Demonstrație pentru dezarmare, Cluj, 1982

În atelierul lui Imre Baász din Sfântu Gheorghe, anii 1980

Proiecție în dublu sens. Schița unei instalații pentru expoziția „Proiecție”, Galeria de artă din Târgu Mureș, 1998

^[1] Colecţia de fotografii de presă Minerva conţine clişee realizate de reporterii ziarelor Făclia și Igazság între 1965 şi 1993. Arhiva constituită din peste 30.000 de negative 6”x6” a fost salvată imediat după 1989 şi înregistrează diversele „realizări” ale fostului regim utilizate în cadrul propagandei — documente care astăzi, conştient sau nu, sînt sortite uitării.

Pînă în 2014, colecţia a fost păstrată de Centrul de Cercetare Media al Asociaţiei Culturale Minerva şi a fost în mare parte invizibilă, cele două cotidiene publicînd doar puţine dintre imaginile produse în epocă. În construirea arhivei digitale s-a urmărit păstrarea integrității calupurilor de documente din colecţia originală. Începînd cu 2014, în atelierul care a funcţionat în cadrul proiectului conset de la Casa Tranzit din Cluj, procesul de scanare a negativelor şi de traducere a lor în pozitive a făcut vizibil acest imens conglomerat de imagini. Atelierul și-a propus să coaguleze un cîmp de interese instituţionale, personale şi profesionale în scopul inițierii unei potenţiale infrastructuri de cercetare.

← Înapoi