Secţiunea Călătorii are o dimensiune transdisciplinară și transnaţională, urmărind să prezinte în special studii de caz propuse de cercetători și autori străini, dar nu numai. Călătoriile se angajează să ofere o privire comparativă asupra diferitelor modalităţi de scriere, arhivare și cercetare a istoriei recente a artelor vizuale și performative în relaţie directă cu zone conexe precum literatura sau arhitectura etc. Secţiunea urmărește modul de aplicare și înţelegere a unor termeni/ terminologii din cîmpul extins al artei pentru a discuta predispoziţiile locale, politicile reprezentării, procesele generate de dinamica socială și politică a unui moment istoric. Călătoriile deschid o constelaţie de teme și subiecte care își găsesc relevanţa în plan local și care răspund unei necesităţi curente de înţelegere a fenomenului cultural într-un cadru regional și internaţional, de cunoaștere a palierelor fine ale mecanismelor istorice și ale atitudinii artistice.
După cum sugerează analiza corpusului de evenimente și publicații dedicate artei „din spatele Cortinei de Fier”, conceptul de artă est-europeană a luat naștere prin confruntarea diverselor temporalități și spațialități, impregnate de neînțelegeri paradigmatice. O astfel experiență a comunicării lipsite de sens, care mută cunoașterea la un alt nivel, este surprinsă de următoarea scenă: doi bărbați cu aspect […]
Articolul de față vizează cercetarea constructului teoretic de apropriere intermedială care poate fi invocat în analiza genealogiei și moștenirii performance-ului în Letonia, luînd în considerare circumstanțele sociopolitice și culturale din epoca socialismului tîrziu. Aceasta a fost perioada în care viața cotidiană era saturată de ideologic și de colectivismul impus de stat, sărbătorit invariabil prin demonstrații […]
„Viitorul este cert. Doar trecutul este imprevizibil.”[1] Această anecdotă caracterizează succint existența de odinioară a vieții de fiecare zi în fosta Uniune Sovietică. Și totuși, proclamația lui Nichita Hrușciov din 1956, prin care anunța instaurarea „comunismului în douăzeci de ani”, nu s-a împlinit, iar tentativele ulterioare ale lui Mihail Gorbaciov de a implementa glasnost-ul și […]
Akademia Ruchu [Academia de Mișcare] a fost înființată în 1972 de către Wojciech Krukowski (1944–2014) și i-a avut în calitate de coautori pe Janusz Bałdyga, Jolanta Krukowska, Zbigniew Olkiewicz, Jarosław Żwirblis, Cezary Marczak, Jan Pieniążek și Krzysztof Żwirblis. Krukowski însuși considera activitatea Akademiei Ruchu ca fiind circumscrisă „teatrului”[1] caracterul său performativ manifestându-se în special în […]
Anul 1962 a marcat începutul unei perioade mai liniștite în istoria sociopolitică a Ungariei. În pofida tendințelor oscilante din viața politică ce presupunea din partea liderului comunist János Kádár obligația afișării fără echivoc a disponibilității sale de a menține standardele sovietice, situația nu mai era la fel de dificilă ca în anii anteriori, iar Ungaria […]
În cercurile internaționale, arta iugoslavă a anilor 1960–1970 se distinge prin interesul său pentru performance și alte forme conexe de artă contemporană. Ceea ce este mai puțin cunoscut este rolul pe care teatrul l-a avut în dezvoltarea acestor forme, asociate de obicei cu arta vizuală. Un capitol special în această istorie îi revine Festivalului Internațional […]
În cele ce urmează, voi discuta posibilitățile de emancipare pe care Mișcarea de Nealiniere [MNA] le poate naște astăzi, mai precis, voi accentua acele idei/idealuri/principii ale mișcării care pot fi extrase, utilizate și aplicate în domeniul culturii.
O femeie încarcerată în logica patriarhală a monumentalităţii. Gestul victorios al ridicării sabiei devine o îmbrăţișare cu braţele larg deschise, cu sînii dezgoliţi, în maniera Libertăţii revoluţionare. Trupul ei enorm a fost edificat în vîrful unei coline solitare, Mamayev Kurgan, și plutește deasupra întregului oraș Volgograd. Tăieturi dispuse atent din fotoreportajul care umplea paginile revistelor […]