ACESTA NU ESTE UN SPAȚIU | Intervenție: Cristian Răduță

ACESTA NU ESTE UN SPAȚIU
INTERVENȚIE: CRISTIAN RĂDUȚĂ

deschidere: joi, 1.9.2022, 18:00–21:00
vizitare: 2.9–1.10.2022, joi-sîmbătă, 16:00–19:00

Erou Ion Călin 19, București

În cadrul ACESTA NU ESTE UN SPAȚIU, deschidem seria de intervenții artistice „Mimînd/minînd normalitatea”, dedicate spațiului în care activează Institutul Prezentului, cu lucrările artistului Cristian Răduță. Evenimentul de deschidere din 1 septembrie este urmat în 3 septembrie de o nouă întîlnire Open House dedicată programului editorial P+4 Publications.

___

5+5 / interviu Cristian Răduță realizat de Otto Felt / intro Intervenție #1

OTTO FELT: Aș vrea să începem discutînd puțin despre mediul în care tu îți desfășori activitatea. Cum ai descrie contextul artistic din București astăzi? Care sînt limitările și avantajele pe care le vezi în acest moment? Cît de mult influențează poziția scenei artistice locale felul în care tu lucrezi? Ce loc ocupă pentru tine zona de educație și faptul că ai contact în facultatea de arte cu alte generații?

CRISTIAN RĂDUȚĂ: Cred ca s-au schimbat multe în bine în ultimii ani legat de mediul artistic. Artiștii au găsit un mod de asociere și au construit diverse huburi culturale. Atelierele Malmaison, Combinatul Fondului Plastic sînt cele care îmi vin in minte acum, deși sînt mult mai multe. La Combinat am atelierul și acolo îmi desfășor activitatea. Îmi place că aici se îmbină spațiile de producție cu galerii și alte modele de tip artist-run space. La asta se adaugă ateliere de artiști din generații diverse care dau un farmec aparte locului. Referitor la scena locală, cred ca este un puzzle perfect cu tot ce trebuie și reflectă clar lumea înconjurătoare. Așa că fiecare artist își are locul lui în schema asta.

M-am gîndit mereu ca aș putea să ajut tinerii artiști cu diverse sfaturi legate de proiectele lor artistice, așa că școala este un mediu perfect pentru asta. Fiecare generație de studenți este diferită și are problemele, temerile, întrebările și aspirațiile ei.

O.F.: Îmi place să privesc personajele tale, să-mi imaginez o poveste în jurul lor. Cum ai ajuns la acest limbaj hibrid, unde simți că orice material poate avea o nouă viață, pornind de la cele mai banale cutii pînă la polistirenul ce domină orașul? Ce îți dorești să afle privitorul atunci cînd te întîlnește?

C.R.: Am lucrat mult cu ideea asta de transformare; o sculptura devine prin asociere cu un obiect altă sculptură, apoi mai primește un element și devine altceva și tot așa… M-a interesat sa studiez opera unui artist ca lanț de idei din care tot extrage ramificații, prelungiri fără să știm vreodată unde se va opri.

O.F.: M-a inspirat unul din titlurile tale: Failed Missions. Am putea transfera acest concept sculpturii tale?

C.R.: Failed Missions este o serie de lucrări care explorează imaginea eșecului. Aici am avut ca punct de pornire misiunile spațiale ratate de om de-a lungul timpului. Eșecul este înduioșător în cazul de față și aduce în prim plan visul, dorința și încercarea de a călători prin univers. Aș vorbi mai degrabă de mission in progress legat de sculpturile mele. Practic nu știm unde se va termina lanțul. Lucrările se fac și se desfac continuu.

O.F.: Și pentru că vorbim de sculptură, lumea ei, în cazul tău, este populată de necuvîntătoare, pătrunsă de un spirit suprarealist. De ce această alegere, a unei comunități de creaturi într-un univers parcă numai al lor? Unde apare lumea lui Anthropocene aici?

C.R.: Putem găsi elemente în lucrări care fac referire la Anthropocene, mă gîndesc la diversele bucăți de ambalaj sau chiar materialul din care sînt făcute, părți din plastic, resturi de materiale, polistiren sau vopsea puternic pigmentată. De multe ori chiar și modul de expunere trimite cu gîndul la ideea de Anthropocene. Sculpturile sînt de fapt figurări de animale care trebuie să se adapteze la mediul actual. La multe am ales poziția bipedă tocmai ca o referire la dresare și transformare forțată. Nu mai respectă regulile și comportamentul inițial, practic sînt forțate să se adapteze cu orice mijloace la lumea actuală.

O.F.: Hai să vorbim acum despre intervenția propusă în cadrul proiectului Acesta nu este un spațiu. Care e gîndul care a dictat propunerea de față? Există un anumit dramatism al ghearei care domină spațiul central și un oarecare cinism al liliacului care contaminează zona de intrare, trimiteri la psihismul și reveria suprarealistă, dar și o critică la starea de fapt în care se află lucrătorul cultural în România.

C.R.: Am ales să integrez două lucrări. Mi-a atras atenția masa de lucru, plină de cărți și proiecte în desfășurare, precum un panou de comandă cu toate ustensilele specifice, și am conceput o sculptură-gheară ca o parte a unei păsări sau a unui animal de pradă care stă și așteaptă, terorizînd lucrătorii. Fiecare își poate imagina pornind de la un element cum ar arăta posibilul animal. Pentru fiecare va fi altfel. Deadline, presiune, constrîngere, griji, cred ca toți ne putem regăsi în imaginea asta. Pe lîngă această lucrare, am să expun și un liliac cu aripi deschise, pline de desene după proiecte imaginate și încă nerealizate. L-am gîndit ca un panou-avizier viu, pregătit să decoleze.

___

CRISTIAN RĂDUȚĂ trăiește și lucrează în București, unde a fondat alături de alți artiști spațiul Sandwich. Practica sa artistică include sculpturi, obiecte și instalații care pornesc de la situații și personaje ipotetice, uneori absurde, care sînt folosite cu umor. Printre altele, este interesat de relațiile și tensiunile care se formează între diversele materiale industriale pe care le folosește și de bricolaj.

OTTO FELT este un scriitor cu origini germane, stabilit în Rockport, Massachussets. A studiat și predă literatură comparată și istoria artei, așteptînd să se dedice total scrisului și publicării romanelor sale. Colecționează cărți de artist, fiind pasionat în special de arta din Europa de Est și America de Sud.

___

În cadrul inițiativei ACESTA NU ESTE UN SPAȚIU, Institutul Prezentului propune o serie de acțiuni derulate în propriul spațiu de lucru din București, care își îndreaptă atenția asupra prezentului, pornind de la modul în care platformele artistice independente și artiștii aleg să răspundă energiilor unui context în care activează. ACESTA NU ESTE UN SPAȚIU este gîndit ca zonă de dialog, de împărtășire a unor experiențe individuale și colective ce nu se desfășoară pe terenul septic al white cube-ului, ci într-un spațiu de lucru de 50 mp. Demers conceput de Alina Șerban și Ștefania Ferchedău în cadrul platformei de resurse artistice și teoretice Institutul Prezentului.

Proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Partener: Sandwich.
Identitate: Daniel & Andrew Design Studio (Andrei Turenici)

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Contact: ip@institutulprezentului.ro