• Consemnează
  • Realitate
  • Învață
  • Poetică
  • Transferă

Conferințele IP: Helgard Haug (Rimini Protokoll) și Matei Bejenaru

17.10.2018
București

Privind spre viitor, privind în trecut
Conferințe susținute de

Helgard Haug (Rimini Protokoll) și Matei Bejenaru
miercuri, 17 octombrie 2018, 19:00
Rezidența BRD Scena9, str. I.L.Caragiale nr. 32, București
acces liber, eveniment în limba engleză

Institutul Prezentului (IP) continuă în cadrul proiectului Atlas de istorie personală seria de conferințe Privind spre viitor, privind în trecut. Pornind de la o examinare atentă a interesului artiștilor pentru istoricizare, pentru regîndirea unor modele și narațiuni aparținînd istoriei artei și culturii, pentru explorarea unei dimensiuni dialogice asupra trecutului și a unei concepții subiective asupra viitorului, proiectul prezintă publicului abordări inovatoare din practica și teoria artistică recentă. Centrate pe o serie de aspecte dedicate producției artistice, modului în care se desfășoară transferul, recepția și circulația conținuturilor, materialelor și ideilor într-un context cultural sau într-o realitate geopolitică dată, conferințele urmăresc să deschidă o dezbatere despre viața de apoi a istoriilor și rolul asumat de artist în remodelarea înțelegerii noastre cu privire la un viitor posibil.

Helgard Haug (Rimini Protokoll)
În teatrul tradițional, conceptul de spațiu este strîns legat de modelul unui container. Cutia neagră ca receptacul, delimitată de pereți, poate fi întotdeauna umplută. Scena, o cutie peep show într-o cameră închisă, este proiectată din lumea exterioară a spațiului urban. Exteriorul reprezintă realitatea, iar interiorul contrastează cu realitatea, irealul, ficționalul, imaginarul. Însă ne putem gîndi la spațiul teatral într-un mod mai extins. Acesta cuprinde atît publicul, cît și performerii. Modul în care este structurat spațiul determină modul în care pot fi spuse și urmărite poveștile: Cine privește și cine performează?

În intervenția sa, Helgard Haug se concentrează pe diverse tipuri de acțiuni teatrale în spațiul urban și pe modurile în care este amplasat publicul în acest cadru, prezentînd cîteva din proiectele concepute de Rimini Protokoll.

Regizoarea și autoarea Helgard Haug (n. 1969) lucrează independent, dar și împreună cu Daniel Wetzel și Stefan Kaegi sub marca Rimini Protokoll. Bucurîndu-se de recunoaștere internațională în zona de teatru, spectacol pentru radio, film și instalație, lucrările sale se încadrează în zona gri dintre viața reală și ficțiune. Din 2000, Haug dezvoltă spectacole pentru scenă, spațiul urban și radio, care deschid noi perspective asupra realității. Din 2003, Helgard Haug și Rimini Protokoll sînt afiliați centrului de teatru și performance HAU din Berlin.

Trio-ul regizoral a imitat, de exemplu, o întreagă sesiune a Parlamentului german cu 200 de locuitori ai orașului Bonn în Deutschland 2. Au adus pe scenă cinci experți în arta morții din Europa Centrală în piesa Deadline și au reconstruit falimentul liniei aeriene belgiene Sabena din Bruxelles în Sabenation—Go Home and Follow the News. Printre alte producții se numără Call Cutta in a Box, o convorbire telefonică în direct de la un call centre din India; 100% City, o dispunere matematică dinamică pentru 100 de cetățeni pe o scenă turnantă, și Annual Shareholders’ Meeting, o intervenție parazitară pentru comemorarea adunării acționarilor Grupului Daimler; precum și Best Before, un joc video interactiv pentru 200 de spectatori de teatru; și Home Visit Europe, în care se joacă un joc în sufrageriile unor apartamente private.

Helgard Haug și Daniel Wetzel au primit premiul Mülheimer Dramatikerpreis [Premiul pentru Dramaturgie al orașului Mülheim] pentru piesa lor Karl Marx: Das Kapital, Volume I. Instalația video pentru jucători multipli Situation Rooms din 2013 a primit Premiul de excelență în cadrul ediției cu numărul 17 a Festivalului de Artă Media din Japonia. În 2011, Rimini Protokoll a primit distincția Leul de Argint la cea de-a 41-a ediție a Bienalei de Teatru de la Veneția pentru întreaga carieră.

Matei Bejenaru
Intervenția artistului Matei Bejenaru angajează o reflecție asupra condiţiei perdantului ultimelor două decenii, urmărită în proiectele sale artistice. În opinia sa, cei care au pierdut odată cu trecerea României la capitalism au fost lucrătorii industriali (muncitorii şi inginerii) şi cei din agricultură, ţăranii. Acest interes nu trebuie asociat cu nostalgia pentru perioada comunistă ci, mai degrabă, cu speranţa că progresul social este asimilat cu dezvoltarea tehnico-ştiinţifică şi industrială a României. Interesul pentru dimensiunea socială a artei este o consecinţă firească a experienţelor de viaţă acumulate ca urmare a condiției de inginer a artistului la sfîrșitul anilor ’80. După căderea comunismului, sub noua lozincă a rentabilităţii, nenumărate întreprinderi româneşti au dat faliment nu numai din cauza ineficienţei lor, ci şi datorită corupţiei, incompetenţei sau intereselor obscure ale managerilor, înalţilor funcţionari de stat ori politicienilor. Totodată, formele de cunoaştere raţională au devenit marginale, fără interes pentru noile generaţii, fiind înlocuite de un anume spirit gregar antreprenorial, amalgamat cu tendinţe mistico-religioase. Dezindustrializarea României din anii 1990–2005, alături de migraţia forţei de muncă active şi a specialiştilor (fie ei cercetători, medici ori studenţi) sînt fenomene negative care afectează şi în prezent economia şi societatea românească în ansamblul ei.

Vor fi prezentate proiecte artistice care analizează fenomenele discutate mai sus, care vorbesc despre angajamenul social al artisului, precum și despre raporturile metaforice ale acestuia cu comunitățile: performance-urile Alexandru cel Bun (Iași, 1994), Împreună (Tate Modern Londra, 2007), Cezme (Bienala de la Tirana, 2003) și proiectul fotografic M3 — Muncă, memorie, mișcare (2008–2010). Prezentarea va include analiza formatului documentar și limitele acestuia în reprezentarea obiectivă a realității. Studiu de caz va fi proiectul Songs for a Better Future.

Matei Bejenaru (n. 1963) trăiește și lucrează la Iași. Este fondator și director artistic al Bienalei de Artă Contemporană Periferic din Iași (între 1997 și 2008). Este membru fondator al Asociației Vector, fiind și președintele instituției în perioada 2001–2011. Între 2003 și 2007 a fost directorul artistic al Galeriei Vector din Iași. Tot în aceeași perioadă a inițiat și manageriat proiectul de cultură socială cARTier, realizat împreună cu colegi din Asociația Vector. Este fondator și director al Centrului de Fotografie Contemporană din Iași (2015), care organizează Bienala de Fotografie Contemporană Camera Plus. În proiectele sale din ultimii ani, prin fotografie, video și performance-uri, el investighează politici de reprezentare în fotografia și filmul documentar social, metode interdisciplinare de generare a proiectelor artistice hibride, care importă elemente de limbaj din alte medii precum muzica, teatrul performativ ori poezia.

Seria de conferințe Privind spre viitor, privind în trecut este organizată în 2018 în cadrul proiectului Atlas de istorie personală. Partener: Rezidența BRD Scena9/ Fundația9.

Credit imagini: 100% City, foto: Barbara Braun, prin amabilitatea Rimini Protokoll. M3: Muncă, memorie, mișcare (2008–2010), foto: Matei Bejenaru, prin amabilitatea artistului. Identitate eveniment: Sebastian Pren.

Urmează la Institutul Prezentului
Conferință regională, 2–3 noiembrie 2018: Situating Narratives. Strategies of History Writing in Eastern European Art, găzduită de Centru Ceh București.
Mai multe detalii vor fi disponibile în curînd. Contact: ip@institutulprezentului.ro.

Proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.