Maia are 14 ani și nu i se pare ok ca niște copii, fix în momentul în care nu se simt confortabil cu cine sînt, să aleagă ce o să facă în viață. După admiterea la liceu nu mai vrea să se gîndească un timp la viitor. Face dans de la 4 ani, dar în prezent simte că este într-un blocaj pe care încearcă să-l înțeleagă. Pentru ea, să danseze bine înseamnă că transmite ceva, că are sens, că are calitate. Cînd era mai mică, simte acum, dansul era mult mai natural și putea să comunice mai bine prin dans, nu se gîndea prea mult, totul părea mult mai ușor. După ce s-a terminat pandemia, totul era nou, și corpul ei era nou, încă nu s-a obișnuit cu el, nu este la fel de liberă ca înainte. Maia crede că după 13 ani nu mai ești copil, toată lumea așteaptă de la tine mai mult, viața devine mai serioasă, dar în ultima vreme este mult mai fericită decît era înainte, iar în viața de zi cu zi e mulțumită de ce are și cu ce se întîmplă.
Ascultaţi Parkour sonor și pe Spotify sau Youtube.
Episod realizat în cadrul „Camera din spate”.
Proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.