Matei Câlția încearcă să dea unei cărți de artist fluiditate, să aibă pauze și ritmuri create din imagine. Cînd imaginează o nouă carte, știe de la început ce vrea, cîțiva parametri, inclusiv senzorial; și-a dat seama că nu poate gîndi niciodată o carte fără să aibă o carte în mînă. Simte mereu nevoia de a cîntări cărțile, de a le răsfoi, de a le vedea senzorial. Spune că scena locală de carte de artă/artist este o scenă nano, un fel de salată, pentru că face și carte, face și expoziții, ceea ce este un lucru bun, atunci cînd nu ești sustenabil pe nici un palier individual, ceea ce, crede el, nu pot face micro-editurile din străinătate, care nu ar fi sustenabile practicînd această diversitate. Matei crede că o nevoie a publicului este să se micșoreze distanța, pentru că sînt puține locuri în care are acces la tipul acesta de cărți.
Ascultaţi Parkour sonor și pe Spotify sau Youtube.
Episod realizat în cadrul „În arhive. Istorii (încă) invizibile”.
Proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.