De multe ori în ceea ce scrie, Ana Maria Sandu pleacă de la imagini, dar de la niște imagini generate de amintirea ei, de percepția ei. Mereu e ceva care începe să se scrie în cap, uneori și crește acolo, și, cu foarte puține excepții, ce s-a apucat să scrie în cap, a terminat și concret. În momentul în care a încheiat un text, simte că se și desparte de el, e o amintire exact ca atunci cînd se uită în albumul de fotografii vechi, e o distanță. Așa cum e amintirea, e și uitarea, dacă nu pleci de acolo, nu construiești altceva. Despre cîtă realitate este în ficțiune, Ana spune că în contextul în care viața este din ce în ce mai ficționalizată și mai instagramabilă în fragmentarismul ei, ficțiunea pare că e prea mică sau insuficientă, și are nevoie de această legitimare, că realitatea este și ea acolo. Crede că de fapt uităm că ficțiunea are realitatea ei, care e suficientă.
Ascultaţi Parkour sonor și pe Spotify sau Youtube.
Episod realizat în cadrul „COLLEGIUM. Dincolo de cuvinte”.
Proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.