Opera lui Pavel Ilie (1924, Dumbrava/RO–1995, Montreal/CA) sugerează o înțelegere fenomenologică a realității, un fel de a fi care evidențiază dimensiunea poetică și spirituală a sculpturilor și obiectelor sale site-specific. Construcțiile sale lirice, unele rămase doar la stadiul de schiță pe hîrtie, sînt reminiscențe ale intereselor sale timpurii pentru constructivism și abstracție. Acestea aspiră la definirea de noi legături între obiectul de artă și experiența generată în jurul acestuia. În cadrul acestei abordări, conceptul din spatele artei sale pornește de la asocieri imaginare cu ordinea spirituală a universului rural. Se concentrează pe utilizarea materialelor ieșite din uz și a celor naturale (lemn, bețe, fîn, lut, chirpici și răchită), ușor accesibile în comunitățile rurale, pentru a produce un corpus de lucrări menit în mod clar să stabilească o reconectare între om și natură. Opera devine astfel depozitara unei moșteniri spirituale care trebuie să fie în permanență reînnoită. Această operațiune poetică conferă obiectelor sale o funcție magică și ritualică (cuibul de pasăre, crenguțele împletite, copacul), proiectate pentru a fi integrate în mediul natural. Creația sa formulează o poziție de avangardism creativ pe scena artistică românească a anilor 1970, cuprinzînd desene, sculpturi și proiecte de tip land art, unele prezentate cu ocazia celor două expoziții personale deschise la Richard Demarco Gallery din Edinburgh (martie 1973) și la Galeria Nouă din București (iunie 1974).
Ion Grigorescu, născut în 1945 la București, este artist, și colaborator al lui Pavel Ilie.