Diet Sayler, născut în 1939 la Timişoara şi stabilit din 1973 la Nürnberg, este unul dintre protagoniştii importanţi ai neo‑avangardei artistice româneşti a anilor 1960–1970, perioadă în care şi‑a cristalizat un limbaj vizual profund înrădăcinat în interesul său pentru matematică, arhitectură, mişcare, serialitate şi muzică. Sensibil la principiile constructivismului şi la teritoriul sintetic al abstracţio‑ nismului geometric, Diet Sayler a urmărit dezvoltarea unei estetici a „exactului”, tradusă printr‑un sistem operaţional bazat pe dialectica contrastelor şi pe introducerea unei noi constante: hazardul. Seriile sale timpurii de lucrări includ Monotipii (1963–1967), Construcţii aritmice I–XII (1968–1969), Construcţii seriale (1971–1972). Camerele cinetice de la Clubul Tehnic din Piteşti (1971–1972) sînt ipostaze ale preocupării sale pentru dinamica structurilor, integrate ulterior mediului urban sau natural. Instalaţiile spaţiale Cinci bare de lemn (1976–1988) sau seria Norigramelor (1997–1998) reflectă căutările artistului de sculpturalizare a aerului, de permutare a elementelor în raport cu ambientul, surprinzînd privitorul cu prezenţa lor în locuri neaşteptate şi cu semnificaţii poetice nebănuite. Diet Sayler a desfăşurat deopotrivă o importantă activitate acade‑ mică şi teoretică, în perioada 1992–2005 fiind profesor la Academia de Arte Frumoase din Nürnberg.
