Personalitate creativă, metodică, preocupată de generarea matematica a formei și a transformării ei, Laurențiu Ruță (1955, Biled–2024, Cluj-Napoca) are propriul sau loc în istoria fotografiei experimentale din România. În acest interviu, artistul revizitează traseul formarii sale — aflat sub semnul școlii artistice timișorene a anilor 1970 și al evenimentelor alternative desfășurate în cadrul Atelierului 35 din Cluj în perioada anilor 1980. Dezvăluind experiențele neașteptate născute din întîlnirea sa cu fotografia, Laurențiu Ruță analizează raporturile specifice angajate de imaginile fotografice rezultate în urma tipului de intervenție și proces de lucru asumat. Spiritul surprinzător și deschis al artei sale este reflectat de interesul său pentru lungi stadii de testare a anumitor principii care guvernează jocul formelor geometrice, precum și de natura sa epifanică. De la experimentele stroboscopice la cele care expun suprafața hîrtiei fotosensibile la mișcările organice ale apei structurate prin vibrații sonore, Ruță se oprește asupra contextului de viață și căutare artistică personală care l-a provocat sa conceapă emblematica acțiune intitulată Performanța, în cadrul Colocviului de Arta Plastică și Critică de Artă Tînără de la Sibiu în 1986.
